shadows of the day

shadows of the day

Tuesday, January 31, 2012

lessless


- De ce ai ochii tristi, regina mica?
- [ofteaza prelungit] [isi coboara privirea]
- [ridica sprancenele]
- [ inaltandu-si privirea ] Dupa harap-Alb si omul Negru...

Sunday, July 4, 2010

the sad man behind grey eyes

Indiferenta ma impinge ca nici macar sa nu vad persoana aparuta doar pentru cateva secunde - sau de ce nu, chiar ore - in campul meu vizual. Ca apoi, nici macar sa nu-mi dau seama cum situatia se schimba, cum nu mai vreau sa-mi amintesc ca pot respira si fara el, ca m-am descurcat chiar bine, am crescut si m-am dezvoltat doua decenii fara el. Nici nu pot spune ce a declansat "totul"; poate ca a fost o privire, poate chiar un cuvant, un zambet sau o mana-doar perceperea lui la nivel senzorial strict tactil. E greu sa ma decid deoarece memoria e usor deformata, denaturata.
Ma surprind in ipostaza in care ii sorb fiecare cuvant, ma prefac fascinata de sirul celor spuse de el si caut sa ii intalnesc cat mai des si sa ii sustin cat mai mult privirea.
Clipele se schimba, din nou pe nesimtite si acum el pare distant, absent.
Interesant cum insusi faptul ca observ obiectele este ceea ce le plaseaza pe acestea intr-o incapere. Urmeaza ca incet, incet, sa se instaureze familiaritatea, apoi obisnuinta, ca apoi nici macar sa nu le mai vad, dar nu din cauza faptului ca obiectele nu s-ar mai afla in locul respectiv; curios ca nici macar nu ma impiedic de ele - fie chiar si din greseala- deoarece am devenit mai constienta de traseul pe care trebuie sa il urmez pentru a evita "obstacole" decat de prezenta fizica a acestora din urma. E clar si incontestabil ca persoanele sunt mult mai mult decat simple obiecte, dar acest lucru nu opreste teoria sa se aplice intr-o masura destul de mare si in cazul lor.
Revenind: ma agat de franturi de amintiri in incercarea de a-ti reda conturul din dorinta de a te auzi din nou vorbindu-mi, de a-ti valorifica din nou prezenta si de a privi acei doi ochi gri de tristete, care m-au marcat si pe care ii vizualizez in fiecare clipa de tristete sau fericire.
In absenta ta, am inceput sa vad realitatea bruta din lucruri si sa simt consecintele faptelor mele. Expunerea simpla ar fi urmatoarea: te-ai retras, am plecat, iar acum am ajuns in punctul in care stau sa calculez cu ce am gresit si cat timp mi-a mai ramas pana voi atinge fundul prapastiei ce s-a format intre noi.
Sufletul mi-e chinuit de aparenta ta indiferenta si intreg trupu-mi tremura; mai ales acum cand stiu ca va trebui sa moara speranta pentru a te putea lasa in urma. De aceea vreau ca sa te mai vad o data, sa te simt din nou langa mine, si impreuna sa legam o funie de lungimea vesniciei: sa fim noi intotdeauna si pentru totdeauna.
Iti solicit ajutorul deoarece singura nu pot cuceri lumea.
Sunetul ploii ma injunghie cu amintiri; ti-l trimit si tie ca sa-ti dea in dar zambetul preferat. Primeste-l si pastreaza-l intact, neatins de curgerea timpului. Permite-mi sa-ti stropesc ochii cu stropi de cer ca sa le trezesc dorinta.
Astept...astept sa-mi redai numele, sa ma chemi din nou...Astept sa ma lasi sa te cunosc cu nuante, cu suspine si cu flori de gheata, pe care sa le asezam intr-un cos impletit din raze de soare si petale de magnolie...
Strange-ma din nou de mana ca sa raman cu semnul tau...

Monday, January 25, 2010

the how

"...children, let us not love in word, neither in tongue; but in deed and in truth."

Monday, January 18, 2010

forget me not, forget me

Fragment:
{A uita, uitarea, perfect uman. Nimic mai putin solicitant!
...
Nu poti uita niciodata la ce ai renuntat. Ai renuntat la noi, ai renuntat la mine. Acum stiu ca nu ma vei uita niciodata... totusi, e posibil ca eu sa uit aceasta...}

Monday, December 28, 2009

life


"You will make them weep, child beloved and lovely...."

twilight

" The very first night that he came here
I had for my pride no further fear.
I told him: 'You will love me, dear,
For just as long as you are able.'
In his arms I slept like an angel. "

Sunday, October 25, 2009

snuff out

Stai pe nesimtite cu mana culcata pe masa asa incat varful a doua degete sa atinga piciorul paharului pe care intarzi sa-l golesti. Fixezi pe rand jumatatea goala si jumatatea plina, ochii tai fiind in sincron perfect cu bataile pendulului de la ceas. Un ceas negru care te duce cu gandul la urmele lasate de cauciucuri pe E60. O adevarata cruzime exercita acest obiect asupra ta...poate te gandesti cat de prietenos ti s-ar putea parea si desigur cat de folositor ti-ar putea fi un topor in momentul acesta; acest gand ar putea explica ranjetul sters de pe fata ta...
O vezi cum ridica ceasca, tinand-o atent cu ambele maini, si soarbe usor. Isi rezeamma coatele pe masa pastrand obiectul incatusat intre palme. Poate ar trebui sa o intrebi daca ii e frig; dar nu o faci, nu scoti nici un sunet. Ii privesti fascinat buzele maronii, subtiri, dar perfect conturate si incerci sa iti imaginezi ce senzatie ti-ar putea lasa acestea pe obraz. Are parul strans acum. Buzele i se misca repede, iar deschizatura lor lasa sa iasa cuvintele adresate tie. Ti-e greu sa o urmaresti. Sti ce mult iti place sa-i asculti vocea prin telefon, timp in care sa o vizualizezi exact cum ti-o doresti tu. Ai schimba bluza rosie si fusta in carouri cu o rochie simpla, de o culoare inchisa, mata, care sa-i urmeze perfect linia siluetei si pe care ai lasa-o sa-i descopere genunchii. I-ai scoate din picioare incaltarile cu toc si i-ai pune altele si mai inalte. Ai indemna-o sa zambeasca deoarece tu simti aceasta in vocea ei.
Buclele ii maseaza usor umerii goi, deasupra carora atarna cerceii primiti in dar de la prietena ei cea mai buna. Te fixeaza cu privirea asteptand raspunsurile cerute. E mai putin vesela decat de obicei. Topul verde o face sa para mai serioasa. Ii scoate in evidenta ochii ei mari, de un maro pur. Realizezi ca nu ai putea sa nu te pleci in fata lor. Simti ca ai fi in stare sa-i dai orice ti-ar cere. Doar ca...ea nu-ti cere decat banale explicatii despre niste lucruri cu care tu nu vrei sa-ti bati capul.
E foarte neastamparata azi. Nu pare sa-si gaseasca locul pe scaunul atat de familiar... Ti se pare ciudat...vrea sa achiti nota si sa plecati urgent. Simti cum inima iti iese din piept in timp ce-ti spui ca: ea este un inger, ea nu mi s-ar darui niciodata mie, as putea si sa mor - si totusi, ea ma iubeste; ma iubeste atat de mult incat poate...dar nu, nu ar fi cu putinta sa se intample.
Paharul e la fel de gol si la fel de plin...inca mai auzi bataile ceasului...
...deoarece ea este extrem de tacuta. Nu-ti mai pune intrebari, nu-ti mai spune de excursii la New York, nu-ti mai povesteste despre colegi de facultate. Vezi ca este ea, si totusi alta. Tacerea ii este arma. Aceeasi mana si-o plimba usor tragand de suvitele ei moi si elastice.
Isi cauta energic in geanta. Tu ii studiezi atent fiecare miscare a mainii, a incheieturii, a degetelor. Poarta ceasul ei argintiu la mana dreapta; are o eleganta aparte. Surprinzand-o ca verifica ora, iti doresti ca ceasul sa i se opreasca si ea sa nu observe ca sa ramana la nesfarsit langa tine.
Te uiti la ea incercand sa-ti dai seama cu ce e diferita. E prima ora cand o vezi cu parul indreptat. Fata ei este usor alungita si zambetul putin mai larg. Ochii ei - mai stralucitori, mai rugatori ca niciodata.
Se aseaza scurt. In mana dreapta tine mobilul si cheile de la masina, iar de stanga ii atarna geanta greoaie care intotdeauna ti s-a parut inexplicabil de mare. Se grabeste. Iti da o sarutare, se intoarce cu spatele si cu o miscare leganata isi poarta statura zvelta spre usa. Intinzi mana ca sa o prinzi pe a ei...
...dar membrul iti ramane intins in aer; il simti greu...
Vezi piciorul scaunului, privesti marginea mesei, iti ti respiratia pentru cateva momente. Nu o mai cunosti. Nu o mai intalnesti. Ai vrea sa te pierzi din nou in ochii ei; dar ea are ochii inchisi acum. Ridici paharul, il duci la gura. Il lasi golit pe masa. Realizezi ca bataile pe care le auzi sunt bataile proprie-ti inimi. Ceasul a stat in loc. Esti hotarat sa o revezi: mergi sa o intampini alaturi de ingeri.

fans