request

Thema: scrisoare de petit a unui negutitoriu bogat la una domnisoara orfana(saraca), insa cu bune insusiri darauita.

De bun gen nascuta domnisoara!

Mai nainte de doi ani avuiu ocasie (prilej) de a te cunoaste si petrecandu-mi atunci cu domnia ta una zi intreaga, am iscusit istetia si insusirile cele nobile si prea laudate care pe mine asa de indraznet ma facura cat, iata, acum, cu inima deschisa iti descopar vointa si pofta mea, de carea nici n-ai gandit; aceasta se cuprinde acolo, ca eu, din deschlintita pretuire si din nespusa dragoste carea o am catra domniia ta, sunt aprins de pofta in veac de a te avea soata mea. Eu stiu, nobila domnisoara, impedecarile pe care le-ai putea face si de care m-as teme, de nu as fi incredintat ca domniia ta, ca cea inteleapta, sti cu dreptate judeca. O domnisoara de a face legatura ca aceasta cu un cetatean, numai unii ca aceia vor zice ca e fara socoteala facuta, carii nu vor sti cu cata observantie pretuesc eu pe domnicela si cu cata intelepciune iarasi domnicela stie pune in cumpana judecarii cugetele cele scunde ale lumii. Stramosii mei totdeauna fiind cetateni vestiti si oameni de omenie in orasul sau, intra cei mai de frunte pururea s-au socotit, de aciea nici despre unul nu voiu rusina. Tata-meu avand noroc in negutitoriia sa, au capatat mai incolo cunostinta si crezamant la familiie cele mai mari; numai eu unul sunt mosteanul a toata avutiia lui ce au ramas carea prisosinta are in toate cele trebuincioase pentru vietuire si pentru tinerea casii. Acum, mie nu-mi mai lipseste alta pentru norocul meu vremelnic decat darul acela de a putea o persoana inteleapta si plina debunatate a castiga, pe cum esti domniiia ta gratioasa domnicea. Si fiindca domniia ta nu ai nici parinti, nici alte rudenii pe aproape, deci norocirea mea numai de la invoirea si fagaduinta domniei tale atarna. Pot eu avea nadejde? Aceasta va cadea domniei tale cu greu, pe unul ca acela a-l face norocos, carele fara de domnia ta nu poate fi? Poftesti, nobila domnisoara, ca intaietatea cea nobila care carea natura mosilor mei au tagaduit, eu, cu bani sa o pot castiga? Dar pentru aceia mai din adins doara te voi iubi, decat ce te iubesc acum? Si inaintea ochilor domniei tale de te vei indura a pleca dupa mine, doara mai mare vrednicie voiu capata? Eu gandesc ca nici una nu va fi din amandoo. Si tocmai de poftesti aceasta eu voiu face, insa nu fac bucuros. Eu astept raspusul cu mare nerabdare. Si nu ma lasa indelung in trista nestiinta, da-mi semne, pot eu nadajdui ca ma vei dariu cu acea ingaduinta, ca sa ma pot numi

al domnisoarei, s.a.